Joc : test
Pagina 1 din 1
Joc : test
Ok , asta e un joc pe care vreau sa il testez intai aici inainte de a-l mai pune si altundeva . Sper ca vom fi cu totii niste cobai draguti si vom incerca sa vedem daca jocul asta are vreun sens sau nu . (Ma bazez pe tine Laura)
Ei bine asa cum exista la muzica , m-am gandit sa existe si aici un topic cu un joc bazat pe o tema . Cum va fi acest joc?
Unul din noi va pune o poveste pe tema data de mine (adik la finalul acestui post o sa pun o tema ) si urmatorul va scrie povestea scurta , nu foarte lunga ... 25 de randuri in word ... si va da la randul sau o tema si tot asa pana nu va mai posta nimeni . Succes !
Tema : pictura
Cam atat !
Ei bine asa cum exista la muzica , m-am gandit sa existe si aici un topic cu un joc bazat pe o tema . Cum va fi acest joc?
Unul din noi va pune o poveste pe tema data de mine (adik la finalul acestui post o sa pun o tema ) si urmatorul va scrie povestea scurta , nu foarte lunga ... 25 de randuri in word ... si va da la randul sau o tema si tot asa pana nu va mai posta nimeni . Succes !
Tema : pictura
Cam atat !
Re: Joc : test
Interesanta idee^^ uite ca am incercat eu ceva, cum tot n-aveam ce face (vorba cuiva, daca te plictisesti si te si plangi de asta, mai bine scrie:)) ). Cu multe influente din Honey and Clover, ca numai la Hagu m-am putut gandi cand ai zis de pictura xD
Culorile lovesc panza pana atunci alba cu rautate. Se arunca asupra ei, incercand sa o domine, sa devina ei stapani peste acel vast tinut necunoscut. Vrand sa creeze acolo ceva, sa reuseasca a da forme, in salbaticul lor atac. Pensula, credinciosul lor slujitor, danseaza si ea pe panza, dirijata de o mana mica si delicata. De sus pana jos, dintr-un capat in celalalt, fara o anume regula, fara vreo pauza ea se plimba si se plimba si se’nvarte. Pare ca nu are niciun scop, doar sa loveasca, doar sa manjeasca puritatea de pana atunci. Daca ar putea, ar rupe totul, ar sfasia panza si ar lasa-o abandonata intr-o gramada de bucatele imbibate in culoare. Dar e neputincioasa. Singurul lucru care ii sta in putiinta este sa se miste de colo’n colo, imprastiind culoarea.
Apoi oboseste. Isi opreste hipnoticul dans iar manuta cea fina, acum si ea patata, se retrage. Cade sfarsita pe langa trupul subtire si, pierzandu-si parca intreaga forta, scapa pensula. Trupul se clatina usor, de parca ar fi in bataia vantului. Tremura, apoi fata cade in genunchi, chircindu-se si lasand lacrimile sa-i inunde frumosii ochi. Linistea nu a fost vreodata mai apasatoare in atelierul ei. Suspinele o fac sa se cutremure si totusi nu scoate vreun zgomot, de parca i-ar fi frica sa nu deranjeze pe cineva.
I-au spus sa picteze. Pentru ei nu conta ce, caci ii cunoasteau talentul si stiau ca, orice ar face, avea sa fie o capodopera. Vroiau doar sa picteze. Sa faca tablou dupa tablou. Doar succesul avut i-a imbatat cu adevarat. Ce minunatie, ce noroc pe capul lor sa o gaseasca ! Le-a spus ca nu e totul chiar asa de usor, dar cuvintele ei nici nu le-au ajuns la urechi. Acea aroganta respingatoare care-i caracteriza le-au dizolvat de cum au prins viata, iar fata a fost lasata acolo, singura, sa picteze.
Ar fi vrut sa poata a le indeplini dorintele, fie ele si egoiste, dar nu putea. Privise ore in sir panza alba, si cand in sfarsit pusese mana pe pensula, toate gandurile au parasit-o, toate ideile, lasand-o singura si lipsita de aparare in fata culorilor. Nu putea da forma ideilor de pana atunci, pentru ca acestea disparusera, tot ce picta devenind doar o umbra ce strica perfectiunea panzei. Zero.
Tipa si zguduie in sfarsit acea liniste. Da panza murdara la o parte si ia o alta. Alba. Curata. Se intinde pe spate, in fata ei si, lipsita de orice speranta, asteapta un deznodamand, inecandu-se in perfectiunea aceea fara forme.
Propun ca, pe langa teme (adica cuvinte), sa putem pune si poze, pe baza carora sa scrie urmatorul... ah, si gomene, am scris mai mult de 25 de randuri>.<
Tema: Bucle (fooooooooarte interpretabila)
Pictura
Culorile lovesc panza pana atunci alba cu rautate. Se arunca asupra ei, incercand sa o domine, sa devina ei stapani peste acel vast tinut necunoscut. Vrand sa creeze acolo ceva, sa reuseasca a da forme, in salbaticul lor atac. Pensula, credinciosul lor slujitor, danseaza si ea pe panza, dirijata de o mana mica si delicata. De sus pana jos, dintr-un capat in celalalt, fara o anume regula, fara vreo pauza ea se plimba si se plimba si se’nvarte. Pare ca nu are niciun scop, doar sa loveasca, doar sa manjeasca puritatea de pana atunci. Daca ar putea, ar rupe totul, ar sfasia panza si ar lasa-o abandonata intr-o gramada de bucatele imbibate in culoare. Dar e neputincioasa. Singurul lucru care ii sta in putiinta este sa se miste de colo’n colo, imprastiind culoarea.
Apoi oboseste. Isi opreste hipnoticul dans iar manuta cea fina, acum si ea patata, se retrage. Cade sfarsita pe langa trupul subtire si, pierzandu-si parca intreaga forta, scapa pensula. Trupul se clatina usor, de parca ar fi in bataia vantului. Tremura, apoi fata cade in genunchi, chircindu-se si lasand lacrimile sa-i inunde frumosii ochi. Linistea nu a fost vreodata mai apasatoare in atelierul ei. Suspinele o fac sa se cutremure si totusi nu scoate vreun zgomot, de parca i-ar fi frica sa nu deranjeze pe cineva.
I-au spus sa picteze. Pentru ei nu conta ce, caci ii cunoasteau talentul si stiau ca, orice ar face, avea sa fie o capodopera. Vroiau doar sa picteze. Sa faca tablou dupa tablou. Doar succesul avut i-a imbatat cu adevarat. Ce minunatie, ce noroc pe capul lor sa o gaseasca ! Le-a spus ca nu e totul chiar asa de usor, dar cuvintele ei nici nu le-au ajuns la urechi. Acea aroganta respingatoare care-i caracteriza le-au dizolvat de cum au prins viata, iar fata a fost lasata acolo, singura, sa picteze.
Ar fi vrut sa poata a le indeplini dorintele, fie ele si egoiste, dar nu putea. Privise ore in sir panza alba, si cand in sfarsit pusese mana pe pensula, toate gandurile au parasit-o, toate ideile, lasand-o singura si lipsita de aparare in fata culorilor. Nu putea da forma ideilor de pana atunci, pentru ca acestea disparusera, tot ce picta devenind doar o umbra ce strica perfectiunea panzei. Zero.
Tipa si zguduie in sfarsit acea liniste. Da panza murdara la o parte si ia o alta. Alba. Curata. Se intinde pe spate, in fata ei si, lipsita de orice speranta, asteapta un deznodamand, inecandu-se in perfectiunea aceea fara forme.
Propun ca, pe langa teme (adica cuvinte), sa putem pune si poze, pe baza carora sa scrie urmatorul... ah, si gomene, am scris mai mult de 25 de randuri>.<
Tema: Bucle (fooooooooarte interpretabila)
Vizitato- Vizitator
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum