Cum te simti in acest moment?

E un fel de jurnal public... fiecare are nevoie de un loc unde sa isi scrie of-ul pentru a se descarca si a se simti mai bine, nu? Un astfel de topic exista mai oriunde, prin urmare exista o gramada de locuri unde am putea sa ne descarcam... de la multitudinea de forumuri, la bloguri... si totusi, nu mai strica inca unul.
Spor la postat!
^^

Cum ma simt ? Ciudat ! Ascult "testament " pentru a 3-a oara astazi , am auzit cateva ore de emisiune speciala dedicata special celei ce a lasat in urma un mare gol . E firesc sa domine un sentiment nostalgic si ... este oarecum complicat sa realizezi ca viata ta s-a format intr-un fel pe muzica cuiva care s-a stins.
Maine iar trebuie sa ies din casa si nimic nu ma supara mai tare ... dar trebuie sa imi iau urechiusele , poate ma intalnesc si cu Mag si scap de orice alta sarcina ... nu vreau sa vad pe nimeni ... urasc socializarea , sper sa nu fie in Romania colega mea de banca , ah , mi-as dori sa fie tot in Franta ... sau o sa ma dau impuscata in aripa si dispar , ar fi bine ... stiu cat sunt de insuportabila sunt si ca multi nu ma pot suferi , iar putinii care se ataseaza de mine nu au niciun beneficiu in afara orelor de curs . Nu sunt o buna prietena pentru nimeni in realitate fiindca sunt lenesa si nu imi place sa ma intalnesc cu oamenii , mi-e teama , mi-e lene , mi-e greu ... mi-e orice numai bine nu . Desigur asta cand vine vorba de cei cu care stau zi de zi in zilele de scoala , intalnirile cu userii sunt placute .
Ar trebui sa citesc , ar trebui sa ma pregatesc pentru economie (cred ca daca nu stiu economie pe paine ma asteapta covorasul ) , pentru blestemul de germana . O sa imi fie dor si de morsa ... macar cu ea stiam ca o sa prind o bruma de germana . In 8 ani nu am invatat cum sa fac o propozitie cu mai mult de 4 cuvinte . Cu morsa grasa si enervanta , agasanta si stresanta am reusit sa stiu cate ceva despre propozitii , despre multe . Puteam invata germana ...acum o simt pe Juma aproape ...
As vrea sa invat mai bine anul asta , as vrea sa nu se schimbe multe anul asta ... o sa inceapa un nou an ... primul majorat in noiembrie ... mi se pare ... doamne ...eu nu vreau sa fac atat ...e mult , pot sa fac 23 , nu mi se mai pare asa mult ca 18 sau 30 ... as vrea sa am 30 de ani ...dintr-o data ... sa mai am putin de trait ... sa traiesc din ce apuc .... Dar pana atunci mai e mult, acum am doar 17 ani ... si traiesc ceea ce e bine ...


Cam atat !

Ma simt usor .. obosit, satul de atata miscare, atata zgomot, as vrea ca timpul sa ramana in loc.
Nu vreau sa imi parasesc casa, chiar daca e doar pentru 3 zile, vreau sa raman aici cu prietenii mei, calcu' meu, ploaia de stele pe care ah! am ratat-o 3: Am stat pana la 00:30 pe geam si nu am vazut nimic ._. Am gresit cu ceva? Pe cer trebuia sa ma uit, nu xD ?!
Acum ma uit sec pe geam, oamenii trec atat de repede, soarele bate .. as vrea ploaie. As vrea sa se lase liniste pe strazi si cerul sa ramana gri .. si nu dintr-o dorinta morbida, nu, nu sunt vre-un maniac .. pur si simplu ploaia ma linisteste..
Atatea ganduri si atatea griji .. trebuie sa ma apuc de teme, acum trece august si eu nu am facut nimic .. ah! cat de lenes pot fi?
Vreau sa zic, stiu ca profesorii sunt delasatori dar nu va merge pentru totdeauna .. si am promis ca anul asta va fi diferit .. vreau sa am note mai bune, ah, vreau atat de multe.. si nu fac nimic ca sa ating dorintele.

Cum ma simt ... genial .. Bine ... le iau cronologic . Acum ma simt mai bine ...sunt fericita fiindca am vazut una din cele mai frumoase caracterizari pe A+ . M-a bucurat mult fiecare cuvant si fiecare idee si merita fiecare gand si sper ca a vazut si ea si e fericita ca mine . Sunt oarecum usurata ca nu am gasit pantofi si putin nervoasa fiindca mama m-a plimbat prin mai mult de 2 magazine in Mall ceea ce m-a obosit , plictisit si m-a infometat si eu nu mananc acum ... pana merg la mare ...
Mi-e dor de cineva si ma simt groaznic fiindca nu sunt i-am fost alaturi de data asta fiindca din cate am auzit nu e prea bine si mi-e teama ... acum sa pierd un prieten ar fi ...ceva ..."fatal " , bine , nu fatal in sensul de moarte , dar nu ar fi deloc bine ... si nu e vb numai de pierdut , e vorba de faptul ca ma simt straina , simt ca sunt inutila fiindca nu sunt acolo , si chiar daca " nu da 2 bani pe mine " in mintea mea de copil idiot conteaza . In fine ... ma simt aiurea . Pe de-o parte nu inteleg cum de cea mai ciudata din clasa merge la toate zilele de nastere si eu nu merg . Sunt obiectul ideal . Bun de folosit cand e cazul si apoi pus in vitrina , nu se va sparge si va fi acolo cand vei avea nevoie de el . E si asta ceva .
As vrea ca vietile cand sunt prea complicate sa poata fi schimbate . Nu vreau sa ma mut la alt liceu si sa ma mut in alt bloc fiindca aceeasi problema va fi iar si iar . Ma simt .. ciudat fiindca stiu ca ... mai e atat de putin si trebuie sa ma pregatesc pentru cineva , sa fiu mai tare si sa am motive solide pe care sa le pot sustine cu dovezi ... Ma gandesc la ziua in care voi pleca de pe net ...adica atunci cand voi fi prea ocupata , cand ma voi desprinde . Nu vreau sa ma gandesc la viata de atunci , va fi una de robot . Cel mai mare defect al meu este ca ma simt bine atunci cand am oameni in jur , oameni care sunt atenti cu mine , adica ma invita la zilele lor de nastere , vorbesc si cu mine , ma intreba ce fac si imi spun un buna sters . Nu stiu cum se numeste asta , poate egoism , egocentrism (nu sunt sigura ) ... nu e vorba ca vreau dragoste ... asta e putin imposibil .
Ma gandesc la personele care tin la mine , la Wka , la Dreamy , la Andrada , la Nana si la Radu . Nu stiu cum a rezistat atata timp langa mine Radu ... el e cel care ma cunoaste de cel mai mult timp si nu stiu daca asta e ceva bun sau rau . Ma atasez mereu de cine nu trebuie si ma urasc pentru asta , privesc "situatiile cu raceala" , dar ce nu as da sa cred ca pot face oamenii fericiti , sa cred ca va fi bine , sa cred in prietenie ... nu cred nimic ... chiar vad defecte si vad si calitati , dar nu pot exclude pe una sau pe alta si e rau asa . Imi amintesc ca odata voiam saa fiu o zana ... sa scot din vasta tristete pe cineva drag ... urasc acum dorinta aceea , urasc acea dragoste si desi nu ma tem de cei pe care ii am alatauri ( orice , asta nu ) nu mai pot fi la fel ... la ce folos sa iubesti cand stii ca se va termina ? Si atunci de ce tin cu mainile , cu picioarele cu inima de cei pe care ii am ? Nu stiu ... eu cred ca ii iubesc ... sper sa nu ma insel si sa fie adevarat . Macar asta sa fie adevarat intr-o lume virtuala , plina de iluzii .
Trebuie sa aleg , deja am ales ,dar mi se pare cel mai rau lucru ... cum sa aleg intre 2 prietene importante ? Este oribil si pana la urma am fost obiectiva si am facut toate calculele si am ales , dar asta nu inseamna ca nu ma simt vinovata fata de celalalta .
Gata ... deja daca a citit cineva primele randuri a adormit ... macar am bucuria ca nu va citi nimeni pana la final ... Noapte buna copii !


Cam atat !

Ma simt oarecum bine, abia am ajuns acasa si simt cu siguranta un sentiment de usurare, parca as pluti. Drumul nu a fost deloc placut, ce sa mai zic de mini-vacanta la bunici -_-" Am vazut o lacusta mare cat mana mea la mai putin de 10cm de capul meu >.o Am crezut ca o sa lesin, nu glumesc ..
In alta ordine de idei, ma uit pe calendar si ma gandesc ca nu am realizat nimic vara asta .. aveam atatea planuri, de ce oare le-am abandonat? Vara era consacrata multor activitati ce cu siguranta nu mi-ar fi permis sa ma plictisesc .. si totusi am renuntat - de ce?
Viata trece asa usor pe langa noi .. si intradevar e bine sa traiesti clipa dar, eu unul, chiar nu pot in majoritatea timpului.
In momentele placute ale vietii mi-as dori ca intradevar clipa actuala sa nu se mai sfarseasca, timpul sa se opreasca in favoarea mea si eu sa fiu cel care ii spune cand sa isi reia cursul .. probabil ca toti ne dorim asta - sau nu?
Citeam postul lui Ary si am ramas putin surprins. Surioara, nu ai de ce sa te intrebi cum te-am putut suporta .. defapt "suporta" e un cuvant mult prea dur. Ary, ma faci sa zambesc si ne cunoastem de atata timp .. as fi putut spune stop oricand, dar nu am facut-o .. si sunt atatea motive pentru asta! Tot ce vreau sa-ti zic este sa nu te mai subestimezi, crede-ma, nu e cazul.

Cum ma simt? Imi vine sa fac un post de proportii, nu stiu daca ma va tine timpul si rabdarea lui tata, dar ma straduiesc si fortez coarda ca de obicei xD
In primul rand imi fac griji... sunt intr-o stare de ingrijorare si frica si rau si greata de la toate astea de la amiaza, cand am incercat sa o sun din nou pe mama si am dat de acelasi rezultat. Mobilele inchise, pe fix nimic... am sunat-o pe bunica, doar ca sa aflu ca si de la ea e totul la fel--.-- si asta e asa de doua zile... si la mailul de ieri nu mi-a raspuns. GOD. I'm freaking out!! and going crazy, de parca nu as fi fost deja. DAMN!! she has to answer me. quick!>.< doamne, sa fie bine *slaps herself* nu-mi vine sa cred ca am reintrat in atmosfera de griji groaznice... acum cand scapasem de ea, tot vorbing cu my dear wka>.< ah... app de asta, chiar daca s-a anuntat ca nu e 24, ci vreo 26 sau 27: YAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAY! someone is actually really comming to bistrita and staying here for a week or something like that, and not only someone, but a very good friend, and that makes me sooooo happy!
Kannaa-chan, my dear sweetie sis, si eu ma gandesc cateodata cu groaza la ziua in care promisiunile nu vor mai fi chiar promisiuni si voi fi groaznic de ocupata dar stii ce... daca nu va fi asa? oricum, daca nu vom mai avea timp de net exista intotdeauna telefonale, scrisorile, calatoriile... ar trebui sa avem putina incredere... orice ar fi, eu cel putin vreau sa ma agat bine pt ca tin la voi mult si daca va pierd.. zbuf... going down, down, down>.< La ce iubesti pe cineva cand stii ca se va termina? hey, la asta cred ca ti-ai raspuns chiar tu^^ pentru ca oamenii sunt fiinte, sunt persoane, au nevoie de iubire si sa simta iubire alaturi, nu cred sa existe om care sa nu aiba nevoie de iubire, indiferent de ce fel sau din ce parte vine. Si totul se termina doar atunci cand vrei tu sa se termine... nu se poate termina, decat daca vei vrea...
asaaa... cum ma simt again? hmmm... incapatanata:)) ma lupt cu tot felul de convingeri, nu contra lor, ci ca sa imi dovedesc mai mult mie ca voi reusi sa ma tine de ele... nyaaaa, suna ciudat xD ok, in primul rand, ma straduiesc cu princpiul "live your life with no regrets"... am momente in care regret ca am pus punct cu ilinca si ioana, in care imi zic ca poate s-ar fi putut repara ceva totusi... I mean... there have been 10 damn years with beautiful memories but still... *slaps herself* so I should better not think so much about this kind of things... bine, oricum eu am un obicei in a intra in mici depresii, de cele mai multe ori noaptea. Pur si simplu ma duc sus la mine in camera si ma uit pe pereti pana e la doua noaptea, fiindu-mi groaznic de somn si totusi neputand adormi, stau acolo si ma gandesc la mult mai multe decat ar trebui-.- de exemplu ma apuca sentimentul ala urat de singuratate... mda, noaptea e intuneric, noaptea sunt singura, noaptea e urat... mai ales in utimele nopti inainte sa plec, cand stateam efectiv si ma uitam la pereti si imi ziceam "ok, ce dracu fac eu in orasul asta? stau de zile bune in casa, facand ordine si povestind cu mama... nu ca nu mi-ar face placere, dar... " and I realize that I don't have any good friend there, at least now I don't feel like it. Colegi de clasa? ah, ce gluma buna. nu am spus niciodata ca am fi o clasa foarte unita, dar macar in timpul scolii ne intelegeam destul de bine, oricate grupulete ar fi existat si cu altii, cu multi altii. acum?... pe langa cele doua cu care mi-am tot petrecut timpul pana acum vreo doua saptamani, cateva sms-uri cu singura pe care o pot numi acum prietena si o vizita la o colega sa ma imprumut de ate... nimic. wtf? asta-i clasa? doesn't seem like it to me... so I stay in the bad, look at the walls and just want to cry... poate suna aiurea si deprimant ca ma simt foarte bine in lumea netului dar asa e... fake smiles? not really... they become true here. urasc distanta, mi-ar placea sa fie toata lumea in acelasi oras, ar fi... magic. dar nu e asa, deci raman la net, la sms-uri, la scrisori, la tot ce se poate. chiar daca e doar o ora sau doua pe zi... ah... and here I come back at the night and I remember lots of stuff... ok, not all the memories are happy, I must admit:)) de multe ori plec fericita de la net, pur si simplu binedispusa pentru ca am vorbit cu ele si fericita... ok, it's not that all so fluffy, but it makes me happy, even if i know the person on the other side doesn't fell the same in some ways, I usually say to me at night in the bed "dreamy, stop feeding your illusions, u damn stupid girl! u never had anything, never will have anything!" dar imi place sa ma gandesc ca vocea asta e diabolica si spune prostii... in fine, sunt o persoana a contradictilor de multe ori:))) asa... si vorbesc cu mine. exemplul clar al unei persoane foarte "normale" la minte, nu? xD
App de nopti... god that was strange too xD in ultimul timp, cred ca am cam inversat noaptea cu ziua si nu e din cauza acelei nopti aproape pierdute inainte sa plec, pur si simplu.. ma trezesc, sunt un zombie adormit pana la amiaza, la amiaza sunt si mai adormita si cad rau de tot pe ganduri(nu prea roz=>> tristete fara prea multe motive>.< azi se uita tata la mine ca la felu treispe la cum priveam in gol de la masa la terasa aia:)) ), imi vine sa dorm, poate chiar atipesc(it happened today in the car... again xD) si, in jur de ora 7 seara trece tot... funny, nu? si ma tine starea de energie pana pe la 1, cand ma straduiesc sa adorm=)) craziness, trebuie sa schimb asta cumva sau mi se duce tot programul de rapa, mai ales cand incepe scoala... god, scoala, mai putin de o luna. nuuuuuuuuuuuuuuuuu. nu vreau-.- si vine nemtoaica aia in a doua saptamana-.- nuuuuuu! dar macar e o parte buna in faza cu programul meu dereglat. l-am tinut pe tata treaz pe drum cu palavrageala mea despre orice se poate pana pe la 12, 1 noaptea xD
In rest, aici e frumos... e munte, e liniste. Tata vrea sa ma convinga pe mine si pe fratemio sa vrem sa venim cu el aici de craciun+revelion dar cred ca voi zice pas, daca tot ne-a dat sa alegem. Pentru ca (,) craciunul e sarbatoare de familie(chiar daca asta e aiurea spus la noi xD) si e de stat acasa si de mers la colindat... si vreau sa stau cu mama, daca tot o lasam singura acasa iar (ahhhhhhhhhhhhh, hope she's ok>.<'''''). si vacanta e oricum asa pusa, de incepe de pe 19 pe 3... urat>.< bine macar ca e. Daaa, e liniste aici si pare un loc perfect pentru lenesa de mine ca sa stau si sa ma relaxez... asta daca nu ar fi za lil beast (aka brother) si inca doi gemeni de 4 ani fiecare, care sa sara pe mine peste tot si sa se lupte 24 din 24:)) pentru mine ideal ar fi sa stau pe terasa si sa citesc sau pur si simplu sa privesc in zare si sa ascult...linistea:)) I wish I could rest properly here. And I do wish I could learn how to not worry that much and think about a lot of things...
I want love and hugs, because I'm a spoiled little kid... and i want to hug you... now I'm just bored-.- lil beast is sleeping, wka's gone too, daddy's almost sleeping too... ma duc si eu... going to my dark bed and sleep. vreau sa visez frumoooos... ca visul ala in care mi-am luat costum de zanuta. ba nu, vreau sa le visez pe lunatice! impreuna, macar o singura data! eu de ce nu am vise dinastea? doar kannaa si daria mi-au aparut in vise... bine, am avut unul singur xD cand am fost la bucuresti de am visat ca eram in slatina cu kannaa, nana, andrada si sora andradei si a fost asa frumos :X dar nu ideal, m-am trezit inainte sa ma vad cu cine vroiam sa ma vad:( so I do want nice dreams... si sa nu ma mai doara degetele, mi-e groaza de marimea postului astuia=)) vorba kannei, macar nu il citeste nimeni asa
Noapte buna, my dears... :*

Eu am citit Dreamy , din dorinta de a stii mai bine ce faci . Asa ca nu ai scapat fiindca ai facut un post mare (credeam ca nu se poate un post mai mare decat al meu , iata ca m-am inselat ) .

Ei bine ... eu ... io ma simt ciudat . Adik pe de-o parte e bine . Ma simt protejata si sprijinita si ajutata, si asta e ciudat , e foarte ciudat mai ales ca persoana nu este cea de la care ma asteptam, ma asteptam la o alta reactie , exact inversa si am spus ca mi se pare straniu? Nu imi pot aminti nimic din trecutul cu o persoana , parca ar exista prezentul si nu cunosc altceva decat azi si e si asta ciudat , adica sa stii ca nu o cunosti de ieri , ci de atat de mult timp ... parca ultimele 6 luni nu exista . Sper sa imi revina memoria.
Ce fac eu ... toata ziua ma uit la desene ... la orice se poate incepand cu 11 pana la 3 noaptea ... mai intrerup sirul cu niste stiri cand nu mai sunt desene si ma uit noaptea la seriale . In tot timpul zilei fac treaba , din cea mai ciudata si mai aiurea , invat la latina sau la gramatica sau fac sport .
Ma cert cu mama fiindca spune sa imi mai schimb jucaria cu care dorm , pun pariu ca o sa ma ucida sambata cand o sa ma vada cu Sterne in brate. E ursuletul meu ... de ce se leaga de el ? E ursuletul care imi apartine si e Sterne ... in fine . Zilele astea am tot cautat cadouri . O sa fiu nevoita sa ies si cu mama ca sa iau ceva ...de ce vanzatoarele nu imi dau peste 18 ani ? Am 17 , nu pot avea si eu o voce subtire ca gata imi sar cu buletinul . Asta nu e viata .
M-am apucat de scris la lunatice si nu ma binedispune ...bine , inceputul e deloc optimist , dar trebuie sa fac asta pentru a reface ceva ...trebuie ca un personaj care pare ca e negativ (mie nu mi se pare negativ) sa devina pozitiv asa ca ingrop situatia si partea a doua va fi sapatul si salvatul . In fine ... nu stiu cum o sa duc la capat 6 parti , dar o sa o fac eu cumva .
Nu stiu ce sa cred . O sa merg in Mamaia nu in CT , dar o sa ma duc si in ct ca sa ma intalnesc cu "Risia" . Pe "Genia" nu am mai vazut-o pe mess , pacat . De fapt nu am mai vazut multa lume pe mess in ultima vreme , mi se intampla sa nu vorbesc cu nimeni uneori , alteori sa vorbesc cu mai multi .
Visez chestii ciudate (numai ciudatenii in tot postul meu) si nu stiu , toate is ciudate , toate relatiile , toate rupturile , toate legaturile , toate obiectele , toate visele ... Tot ce pot face e sa traiesc mai departe indiferent cum si cu cine , fie chiar si singura , fie chiar si cu mine . kanna vs ary nu mereu legate intre ele .
Ah si peste o luna va trebui sa ma trezesc la 7 ... exista ora 7 de dimineata ? Eu nu am mai cunoscut-o de ceva ani .


Cam atat !

Ah, nici nu vreau sa ma gandesc la ziua in care mi se va zgudui programul meu de trezit la 12 in cel mai bun caz=)) cred totusi ca se va strica ceva mai repede... mama porneste sa facem alergare de dimineata X___X
Asaa... cum ma simt? Ma simt obosita si putin nervoasa. Am dat o tura pe Dornei(strada paralela centrului) pe al toate magazinele, apoi pe bulevard pe la inca vreo doua, trei si... nimic. Ok, nu chiar nimic, dar nimic din ce sa-mi trebuiasca. Asta doar daca nu vreau cumva sa merg la niji ca o Alphard fan nr. 1 RBD fara nr, fara nr.-.- gomene fanilor, daca sunt, eu nu-i suport pe aia>.< ce am gasit? o interesanta bustiera din supraelastic cu model de leopart pe spate (O_____O'') si unele mult prea lungi si cu multe brizbrizuri... si bretele... cu RBD, cum spuneam=))) mi-am fortat nota cu politetea mea cu tot la scarbele alea de vanzatoare care abia iti arunc o privire in timp ce fac linistite sudoku sau integrame>.< bine, au fost cateva si dragute care m-au indrumat cu rabdare spre alte magazine(zic cu rabdare, pt ca eu nu'mi cunosc mogaldeata asta de oras si habar nu am de strazi, am nevoie de o gramada de repere ca sa gasesc ceva). Deci nimic. Noroc ca am dat de niste materiale interesante la hala pentru costumul de Silvermist *:X*... un material albastru elastic si niste voaluri dragute... merg maine cu mama sa isi dea cu parerea ca eu sunt varza in privinta a cat si cum trebuie sa iau *sigh* Apoi am mers pe centru(unde stau eu), pe peitonal si m-am plimbat, intrand din cand in cand prin magazine ca sa mai ma uit de una alta... m-am bosumflat ca n-am gasit in second-uri manusi, nu se merita sa iau de altundeva, daca tot le ciopartesc, bietele de ele>>< dar peste ce dau eu intr-un magazin? peste trei mosi nenorociti. "Ce faci, domnisoaraaa?" "Ma uit" (si ma intorc sa ma lase in pace)... au avut "amabilitatea" sa imi spuna si ei in gura mare la ce se uitau... de parca i-asi fi intrebat... minte perversa de taran prost si batran ce aveau aia>.< Nerovasa, imi pusesem in minte sa nu mai port maioul ala, decat in slatina, cum am zis mai demult dar mi-am zis apoi ca nu merita. Faza tare a fost ca si ei aveau treaba tot pe centru si mergeau ca melcul de am ocolit vreo juma de ora ca sa ajung peste tot unde vroiam... god-.-
Am vorbit cu ioana la telefon azi... a doua oara dupa faza de la sibiu... cica sa ne vedem maine. Ei, am de imi pus gandurile in ordine. Stiu ca am gresit cand m-am certat cu ea, pentru ca nu facuse nimic, doar ilinca si ea o convinsese si pe ea... in fine, eu incerc sa ne impacam. mai mult din dorinta egoista de a nu fi singura. nu rezist singura in orasul asta... brrrr... cred ca ma duc sa mai incerc sa scriu... offf inca nu am citit nimic la germana si am de facut rezumatele alea>.< sper sa am spor la buni cu ele... si cu problemele... si cu japoneza *yeah, right:))*. vreau sa fac prea multe xD

Am zis o mare, mare, gigantica tampenie si nu am cum s-o dreg o//o Akk... sa va spun.
Un batran (serios, cred ca are 60+) a venit sa ne repare nush ce in casa, si a inceput de pe hol. Eu am crezut ca doar acolo avea de lucrat si dupa o anume perioada de timp am vazut ca nu mai era in hol deci m-am gandit ca a plecat.
Si m-am dus spre bucatarie unde auzeam ca erau parintii mei sa le zic ceva si cand am intrat pe usa, am zis:
" A plecat bosorogu' ala ? "
Si .. surpriza! Inca era acolo si eu nu-l vazusem cand intrasem!!! Oh my God, m-am simtit atat de .. aiurea o_O"
In definitiv, el lucreaza si noi ii dam bani deci sa ma scuteasca, nu ar trebui sa ii pese cum vorbesc cu el atata timp cat "clientul nostru e stapanul nostru" dar ah, a fost asa penibil xD
Mama a venit la mine mai tarziu si a zis sa-mi cer scuze .. eh, parca as face asta. Nu ma intelegti gresit dar serios, sa vorbesc cu mosnegi necunoscuti nu e chiar idealul meu in viata >_>
Bun, deci ziua a inceput penibil si prost. Si trebuie sa imi vizitez si unchiul care are cei mai fitosi copii pe care planeta i-a vazut vreodata. Ah, de ce nu pot ramane acasa?
Sa speram ca poate ma pedepsesc dupa chestia de azi dimineata din bucatarie si raman acasa .. bine-ar fi but oh well, nu putem decat sa asteptam si sa vedem... akk ._.

God-.- deci. ma ia cu fiori. Mi se face pielea de gaina si ma apuca tremuriciul si raul si greata. wtf should I do?
Ce naiba sa fac? sunt chiar atat de slaba sa nu tin o hotarare, o amarata de hotarare mai multe de o luna? Sau a fost hotararea gresita? Sau am gresit in zilele alea? Dar m-am gandit la rece... serios ca m-am straduit sa gandesc la rece. Si atunci ce pixu lu peste am facut??>.< Oi fi pus, fara sa-mi dau seama, in acea balanta a gandurilor mai multe aspecte negative, doar pentru ca ardea in mine prea tare flacara acelor zile in care parca pocneam si vroiam sa se gate naibii totul?? I really can't understand. Da, dupa saptamana aia de lacrimi, nervi si ganduri negre imi pusesem in minte: Punct. Si dupa o ultima conversatie pe mess cu una din ele, asa si a fost... parca ma convinsesem eu pe mine, dar eram multumita si increzatoare... puteam continua si asa, ramaneau amintirile placute.. si chiar daca eram eu si cu mine in chichineata aia de oras, tot mai aveam pe cineva, nu? Si totusi s-au zdruncinat toate atunci cand, intorcandu-ma din austria, am primit un telefon. Ioana. I was like O_O omg, ma suna! Si abia am reusit sa vorbim... abia ne-am destins pentru doua amarate de minutele. Asta mi-a dat de gandit. La naiba. Sa-mi dea doua minute de gandit daca am gresit sau nu. Nana zisese sa daruiesc atat cat primesc, si astfel va fi un echilibru si n-as avea cum sa gresesc... suna simplu si totusi parca nu stiu cum sa o fac>.< Si uite cum s-au zdruncnat toate si am zis... poate in legatura cu ea am gresit. Si am invitat-o la mine intr-o zi... aparent totul incepuse ok, cum mai esti, ce-ai mai facut, cum a fost in austria/la mare(ea fusese la mare)? Dar cand trebuia sa vorbesc eu... poc. nimic. cadeam ca idioata pe ganduri, imi aminteam de zilele negre, de hotararea aia pe care imi promisesem sa o pastrez si ma gandeam "Ce naiba fac acum? Fac bine? Nu fac bine?". Nu mi-a venit sa cred ca nu ma puteam deschide, nu ma puteam destinde sa vorbesc ca de obicei cu o persoana care mi-a fost practic ca o sora in ultimi zece ani... nu puteam, veneau fara oprire gandurile alea. Pana la urma i-am spus de hotarare, ca avea sa ramana in picioare doar pentru Ilinca, ca gresisem cand ma suparasem asa si pe ea... In fond, nu zisese nimic pentru ca era la mijloc, iar cine e la mijloc... mai bine tace, ca sa nu supere partile ce se contrazic(nu ca mine, ne?-.-). Ilinca nu a sunat. In mintea mea, sa sune ar fi fost o grava incalcare a mandriei ei legendare... si nu i-am simtit lipsa. Si totusi... uite-ma azi, sunand-o pe Ioana ca sa o rog sa-mi trimita scanarile din auxiliarul de matematica... la care ea imi zice a a sunat-o Ilinca, ca i-a spus sa-mi spuna ca ii pare rau, ca ii e dor de mine.. E prea greu sa ma sune ea? Uite cum ma lungesc eu in 20 de minute de vorbit la telefon, cu cineva care incearca sa ma convinga sa-i mai dau o sansa, cu hotararile care se clatina, sa clatina ca naiba si cu o minte peste care parca s-a asezat naibii o ceata groaznica. Acum ce fac? Nu inteleg de ce mi se baga pe gat ca ne cunoastem de atata timp. Da, ne cunoastem, o cunosc foarte bine, i-am inghitit multe si m-am saturat... dar clipele fericite? Gresesc ca le ignor, stiu. Dar parca nu le ignor. Intr-un fel m-am obisnuit cu idea ca raman amintiri... ce prostie, doamne>.< Dar nu e ca nu tin la Ilinca, oricati nervi am avut, e pur si simplu ca am vrut sa-i spun stop... chiar daca stiam ca, odata ajunse la scoala, nu avea sa dureze chiar asa de bine. Chiar daca vroiam sa ramanem colege, mi se pare normal ca doar nu poti schimba una ca asta, stiam ca ea avea sa se supere, sa se bosumfleze si sa nu vorbeasca cu mine, din moment ce nu o iertam. Am incercat cand eram inca la sibiu sa vorbesc cu ea.. serios ca da. Doar ca sa ma ia cu asalt un val de ironii rautacioase si comentarii acide... plus acele vorbe, din care parca numai gelozia razbatea(eu nu am sesizat altceva): "Asa de usor ma inlocuiesti cu ele?" Da. Uite asa. Nu spun ca ar fi usor, e ca naiba de greu, dar atunci mi s-a parut cea mai buna solutie. Si nu mi se pare o... inlocuire. Oricum suna urat. Dar nu cred ca conteaza de cat timp cunosti o persoana atat de mult. Timpul e ceva relativ... Conteaza de simti. Si eu stiu cat am plans intr-o noapte pentru ca atunci parea ca totul se darama si ca prietenia(cum o considerasem eu) cu cineva se incheiase (si apoi o saptamana mai tarziu din nou) si stiu cat am plans in noaptea acea, la sibiu, cand nu stiam cum sa fiu singura si sa nu o mai aud pe ea... sau linistea acea mai bine zis, liniste pe care eu o luam ca nepasare. Acum aflu de la telefon de la Ioana ca i-a pasat... aflu ca i-a pasat de o gramada de ori, cum nu credeam ca i-ar putea pasa unei asa persoane de gheata. Daca iti pasa, de ce nu zici nimic? Zau daca inteleg asta. Daca iti pasa de cineva, de ce te ascunzi dupa ironii si glume rautacioase, si comentarii acide, si o masca de nepasare?? Ca sa iti pastrezi naibii demnitatea aia, sau cum s-o numi? La ce bun? Chiar nu inteleg. O cred pe Ioana cu ce a spus cum ca i-ar fi pasat si atunci si mai inainte, la alte faze dar nu pricep... ma cunoaste. Asa cum o cunosc eu, ar trebui sa ma cunoasca si Ilinca, sa stie ca nu pot sa vad prin mastile croite cu grija pentru ca sunt proasta si naiva si vad ce imi arata. Daca imi arata o masca calma si rautacioasa in asemenea momente, inseamna ca nu ii pasa. Cand si-a aratat brusc afectiunea, atunci cand primisem eu hartiile de divort si le citisem(lucru aflat de la mama ei, pe care o sunase tata socat de ceea ce facusem... Omg, tata se plange la toata lumea>.<) mi s-a parut falsa... pentru simplul motiv ca nu obisnuieste sa spuna niciodata asa ceva, sa faca asa ceva. Naiba s-o ia de mandrie. Bine, gestul de atunci mi s-a parut pura mila... cum e tot timpul maica'sa>.< plina de mila si falsitate. Dar asa e ea... asa e Ilinca... uite, nu o condamn. Ma straduiesc. Dar nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca sunt in stare sa-i mai dau o sansa, ce poate reprezenta sansa asta. Si eu am gresit dar chiar crezusem ca asa e mai bine... inca mai cred intr-un fel. Si oarecum stiu ca, chiar si cu acea sansa si incercare de a reface totul, nu va mai fi ca inainte... pur si simplu nu mai reusesc sa fac totul sa fie ca inainte... Daca va fi, va fi de dragul amintirilor, de dragul de a ne alina singuratatea si de a face febra musculara la burta de ras. Cel putin asa cred acum. Si nu stiu ce sa fac. aaaaah... vreau gandire la rece, dar eu niciodata nu reusesc sa fac asa ceva, nu?>.<
Ploua, mi-e frig si ma dor degetele... cred ca ma duc la citit pentru germana in sfarsit. E bine sa te descarci. >.<